Arabela

Copilărie unde eşti? Nu credeam că plecarea ta o să doară atât. Fiecare gând uneori este o apăsare. De sus, din lumea adulţilor, fiecare vorbă se complică în mii de firicele care o iau la vale şi se transformă delirant în şuvoaie furioase.
Când, mic fiind, fiecare direcţie te cheamă prin strălucirea sa, în bezna maturităţii simţi că te sufoci constant căutând răspunsuri. Eşti în larg dar de fapt abia te desprinzi de mal. Ai găsit ţărmul dar eşti cu picioarele în apă.
Uneori aş vrea( de fapt mai mereu) ca viaţa mea să nu se mai împartă în ore, task-uri, liste, constrângeri. Să am unde pleca când vreau să fug, să simt pulsul rece al vieţii, să îmi permit acel „rămâi clipă, sunt atât de fericit!”
Azi se încheie o zi grea. O zi în care simt că mi s-a furat plăcerea de a face ceva şi grăuntele de linişte. Azi am rămas fără o aripă.